Art.241 – 243

Filed in:

22

Art.241 – Cheamă-L cât El este aproape

Am auzit

“Cheamă-L cât El este aproape” (Isaia 55:6). Trebuie să înţelegem prin „cât El este aproape” că înseamnă atât cât „Întregul pamânt este plin de gloria Lui”! Astfel, El este totdeauna aproape, deci ce înseamnă „cât El este aproape”? Ar părea că este un timp când El nu este aproape.

Acest lucru înseamnă că stările sunt totdeauna evaluate respectând obţinerea individuală. Dacă cineva nu simte apropierea Lui, atunci nimic nu va ieşi din asta, atâta timp cât totul e măsurat în funcţie de senzaţiile lui. Unul poate simţi lumea ca fiind plină de abundenţă iar altul să nu simtă bunătatea lumii, astfel că, el nu poate spune că este o lume bună. În schimb, starea lui este cum simte – că lumea este plină de suferinţă.

Şi profetul avertizează despre asta: „Cheamă-L cât El este aproape”. El vine şi spune: „să ştii că faptul că tu Îl chemi pe Creator înseamnă că El este aproape”. Asta înseamnă că acum tu ai o oportunitate; dacă eşti atent, vei simţi că Creatorul este aproape de tine şi acesta este un semn al apropierii Creatorului.

Şi evidenţa acestui lucru este că tu trebuie să ştii că omul nu este calificat în mod natural pentru adeziunea cu Creatorul, aceasta fiind împotriva naturii umane. Este aşa fiindcă prin Creaţie, el are numai dorinţă de primire; în timp ce adeziunea este numai dăruire. Dar, aşa cum Creatorul cheamă omul, din asta este creată şi a doua natură în interiorul lui: el vrea să revoce natura proprie şi să se lipească de El.

Prin urmare, omul trebuie să ştie că, cuvintele lui spuse din Tora şi rugăciunea, sunt numai de la Creator. Nu trebuie niciodată să se gândească să spună că este: în „puterea mea şi poate fi în mâna mea”, deoarece este complet opus puterii sale. La fel e cu cel care este pierdut în pădurea deasă, fără să vadă un indicator care să-l duca spre o aşezare, astfel încât rămâne disperat şi fără să se gândească la reîntoarcerea acasă. Dar când vede un om de departe sau aude o voce umană, se trezesc în el imediat dorinţa şi pofta să se reîntoarcă la originea lui şi începe să strige şi să ceară acestuia să vină şi să-l salveze.

La fel, cel ce a pierdut drumul bun şi a intrat într-un loc rau şi deja s-a obişnuit să trăiască printre animale, din perspectiva dorinţei de primire, nu i se va părea niciodată că trebuie să se întoarcă într-un loc al raţiunii şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, când el aude vocea care îl cheamă, se trezeşte să se pocăiască.

Dar aceasta este vocea lui Dumnezeu, nu vocea lui proprie. Dar dacă el încă nu şi-a completat acţiunile lui pe calea corecţiei, el nu poate simţi şi crede ca aceasta este vocea Creatorului, si crede că este în puterea lui şi în forţa mâinii lui. Despre asta avertizează profetul, că omul poate să-şi depăşească părerea şi gândul şi să creadă din toată inima că aceasta este vocea lui Dumnezeu.

Prin urmare, în cazul în care Creatorul doreşte să-l scoată afară din pădurea deasă, El îi arată o Lumină îndepărtată, şi omul îşi adună puterile rămase, ca să meargă pe calea pe care i-o arată Lumina pentru a o putea obţine.

Dar dacă omul nu pune Lumina pe seama Creatorului, şi nu spune că Creatorul îl cheamă, atunci Lumina se pierde pentru el, şi el rămâne iar în picioare, în pădure. Astfel, el ar fi putut arăta acum toată inima Creatorului, ca El să vină şi să-l salveze din locul cel rău, din dorinţa de primire, şi să-l aducă într-un loc al raţiunii numit locul fiilor lui „Adam”, adică Asemănător Celui de Sus (Adome leElion) însemnând dorinţa de dăruire, de adeziune. În schimb, el nu profită de această oportunitate şi rămâne din nou ca înainte.

Art.242 – Ce înseamnă să bucuri săracii într-o zi bună, în muncă

Am auzit 3 de Sucot

Zohar: „Partea Creatorului este să bucure săracii,”etc…În Comentariul Scării (Peruş haSulam), el interpretează: deoarece Creatorul a văzut că Lo Lişma (nu în Numele Ei) nu-l aduce pe acesta la Lişma (în Numele Ei), El s-a ridicat să distrugă lumea, adică, bunăstarea ei este oprită. (Cartea Zohar, „Introducere La Cartea Zohar”, paragraful 6-7)

Noi am putea spune că atunci când omul primeşte iluminare de Sus, chiar şi atunci cănd el nu a fost purificat, dacă omul ia această iluminare pentru a se ridica pe sine însuşi din umilinţa lui şi se apropie de dăruire, se consideră că Lo Lişma îl aduce în Lişma. Asta înseamnă că el avansează pe calea Torei.

Şi acesta se cheamă „Cel care este fericit în sărbători” Sărbatoarea este o zi buna. Şi desigur, nu există o zi bună mai mare ca atunci cand o oarecare iluminare străluceşte de Sus pentru om şi îl aduce mai aproape de Creator.

Art.243 – Examinând umbra în noaptea de Hoşana Raba

(Am auzit in) 24 Adar Alef, 1 martie 1947

Cercetarea umbrei. În noaptea de Hoşana Raba (a şaptea zi a sărbătorii de Sucot sau Tabernacles) exista obiceiul ca fiecare să se examineze pe sine să vadă dacă are umbră si atunci este sigur ca va avea bunăstare (“Şar Hakvanot” – Poarta Intenţiilor, Sucot, Comentariile 6-7). Umbra implică îmbrăcăminte, îmbrăcămintea în care se îmbracă Lumina.

Nu există Lumină fără îmbrăcăminte, deoarece nu există Lumină fără Kli (vas). În funcţie de masura îmbrăcăminţii, Lumina creşte şi se multiplică. Şi când cineva pierde îmbrăcămintea, Lumina care aparţine acestei îmbrăcăminţi lipseşte proporţional din el.

Acesta este înţelesul pentru adevăr şi credinţă. Adevarul este numit “Lumina” iar credinţa este numită “Kli”. Acesta este înţelesul pentru “Creator şi Divinitate” şi înţelesul pentru “Să facem omul după imaginea noastră”, şi “După imagine o să meargă omul”. Mersul omului depinde de Ţelem (imagine), adică de credinţă. Şi de aceea, de Hoşana Raba, omul trebuie să vadă dacă credinţa lui este completă.

Şi ceea ce noi numim în Lumile de Sus, Imagine, atunci când Sus nu este niciun fel de greutate a credinţei, dar ceea ce noua ne pare uscăciune, e Lumină mare Sus. Şi ceea ce noi numim Sus, este fiindcă ni se dezvăluie ca umbră, şi în numele celui de jos, numim asta Sus.

Bina este numită „credinţă” şi este Lumina de Ozen (ureche), adică auz. Prin Hochma (înţelepciune), este numit văzul, ceea ce este Lumina care vine în vasele de recepţie, numite ochi.

AdamKadmon December 18, 2014
Comments are off